„Repere șahiste timișorene”, un nou volum semnat Ligia Jicman

Dacă ar fi să rezum cât mai scurt subiectul lucrării recent apărute Repere șahiste timișorene semnat de maestra internațională Ligia Jicman, mi-ar fi greu să mă refer doar la una din trăsăturile definitorii, din care menționez în continuare, deoarece ele se împletesc armonios în volum.

Prima ar fi incursiunea bine documentată în istoria evenimentelor șahiste ce au avut loc la Timișoara de-a lungul timpului.

Apoi ar fi faptul că ne aflăm în fața unui adevărat album foto al șahului timișorean și cu cele circa 300 de fotografii, cred că este cea mai mare colecție de fotografii șahiste publicate într-un singur volum în țara noastră. Aș fi vrut să le număr, dar te captivează să le privești, să le citești legenda, să le interpretezi în curgerea timpului… și uiți de numărătoare!

Demne de remarcat sunt și biografiile șahiștilor de seamă ai Timișoarei, bogate în date și detalii.

Ligia Jicman este deja un autor consacrat într-ale șahului, iar acesta este al 6-lea volum în care este implicată! Îmi aduc aminte acum și reiau ccea ce spuneam la precedenta publicație a Ligiei Jicman, avându-l coautor pe soțul său, maestrul FIDE Adrian Bach, Campionatele de șah ale Timișoarei:

Îmi doresc ca și alţi pasionaţi de şah din ţară să ia exemplul Ligiei Jicman și să aibă grijă de evenimentele din zona lor, de predecesorii lor, de istoria lor – în fapt a noastră, a tuturor șahiștilor din România.

A plecat dintre noi Emanuel Reicher…

O veste tristă pentru toți iubitorii sportului minții din țara noastră: ne-a părăsit unul dintre ultimii reprezentanți din “vechea gardă” a șahului românesc, Emanuel-George Reicher (* 27.vii.1930, Bucureşti – † 03.x.2019, București).

De profesie analist-programator, Emanuel Reicher a fost jucător, antrenor, arbitru și publicist.

A câștigat titlul de campion al municipiului Bucureşti (1950, 1953) și a participat la nu mai puțin de 25 (!) de finale ale campionatului naţional, obţinând locul 3 în 1952 şi 1958.

A participat la peste 20 turnee internaționale și a făcut parte din echipa naţională la Olimpiada din 1970 de la Siegen, unde a realizat un onorabil rezultat de 3½/6 (+2 =3 -1).

Antrenor al echipei naţionale masculine participante la mai multe ediţii ale Olimpiadelor și antrenor al Alexandrei Nicolau când Kety a câştigat Cupa Campioanelor Europene la Belgrad.

Delegația României la Olimpiada de la Novi Sad, 1990. În primul rând: Florin Gheorghiu, Emanuel Reicher, Gheorghe Candea

Multiple titluri naţionale la echipe cu I.T.B., club la care a fost antrenor câteva decenii.

Maestru al sportului (1951), Maestru FIDE (1981), Arbitru internațional (1984).

În perioada 1972-1974, a susținut rubrica O cronică (en-passant fantastică) a şahului, publicată în numerele 424-466 ale revistei Povestiri ştiinţifico-fantastice. Adunate într-un volum intitulat sugestiv Fantastica istorie a jocului de șah, Edit. Tritonic, București, 1998, rubricile oferă cititorilor o călătorie fascinantă prin istoria jocului de șah, prezentând principalele evenimente de la începuturile șahului până în anul 1972.

A publicat numeroase articole de șah în Revista Română de Șah, Europe Echecs, Șah – Chess ExtraPress și în alte reviste de profil, precum și volumul de autor După șase decenii de activitate șahistă, Edit. Gambit, București, 2011.

În memoria regretatului maestru, vom continua prezentarea bogatei sale activități.

Acum reproducem un interviu luat maestrului Emanuel Reicher de către dl. Savin Cabiaglia și publicat în Realitatea evreiască, septembrie 2013.

Și o fotografie din anul 2014, la Hanul lui Manuc, împreună cu familia de șahiști Rodica și Emanuel Reicher.

In memoriam Ladislau Redlinger

Parcă pe furiș, pe nesimțite, a trecut aproape un an de când a plecat dintre noi Ladislau Redlinger, un bun jucător prin corespondență, problemist și dezlegător. În memoria lui, spre aducere aminte a zilei sale de naștere, 7 august 1921, vă prezentăm un album dedicat deopotrivă lui Ladislau Redlinger și soției sale, artista plastică Alma Redlinger, care i-a fost alături decenii de-a rândul, în viață și în șah!

Onorăm Centenarul României

Încep prin a spune că prin intermediul site-ului STERE.ro am pus la dispoziția publicului cititor de oriunde, aproape tot ce s-a publicat în România în materie de șah. Dacă facem un calcul, ne apropiem de 100.000 de pagini de și despre șah din literatura autohtonă. Fără o falsă și inutilă modestie, să știți că este foarte posibil ca să fim singura (sau prima, poate sună mai puțin laudativ!) țară din lumea asta care procedează astfel. Și, era să uit să subliniez, totul este gratuit!

Acum, în anul centenar, site-ul STERE.ro participă la omagierea țării și respectarea istoriei sale prin completarea până la integralitate a colecției Revistei Române de Șah [am postat recent anul 1933 și acum anul 1931] și prin publicarea de noi materiale referitoare la Istoria șahului românesc.

De asemenea, voi iniția în curând prezentarea, în premieră, a unor pasaje dintr-un volum în pregătire intitulat, provizoriu, Bibliografia generală a șahului românesc.

A propos de volume, mă gândesc de o vreme dacă merită să pregătesc și o variantă tipărită din Istoria șahului românesc – în genul de pe site –, dar am ajuns deja la peste 800 de pagini A4 și se mai tot adună… Și este greu, la propriu! Ar fi interesantă părerea cititorilor!!

Până atunci, lectură utilă pe site!

 

Nestorescu Virgil

Virgil Nestorescu (08.ii.1929 – 21.vi.2018)

O veste tristă. Acum câteva zile ne-a părăsit marele maestru la compoziție șahistă Virgil Nestorescu

A fost un compozitor de mare valoare, dovadă stând multele distincții obținute, dintre care peste 60 de locuri I, precum și titlurile de campion național la diferite genuri. Din cele peste 700 de lucrări publicate (prima a văzut lumina tiparului în Revista Română de Șah #11-12/1948), mai bine de 150 sunt studii, domeniu pe care l-a îndrăgit mai mult și l-a dus spre perfecțiune, împreună cu bunul său prieten, marele maestru Emilian Dobrescu.

S-a implicat și în publicistică, ca redactor al Revistei Române de Şah și responsabil cu rubrica de compoziţie şahistă (1956-1961), apoi ca autor de cărți, pe care le enumerăm în continuare:

Emilian DOBRESCU, Virgil NESTORESCU – Compoziţia şahistă în România, 1973, Bucureşti, Edit. Stadion

Emilian DOBRESCU, Virgil NESTORESCU – Studii de şah, 1984, Bucureşti, Edit. Sport-Turism

Virgil NESTORESCU – Probleme şi studii alese, 2000, Bucureşti, Edit. Gambit, colecția arhiŞAH #3

Virgil NESTORESCU – Miniaturi în alb şi negru, 2003, Bucureşti, Edit. Gambit, colecția arhiŞAH #10

Virgil NESTORESCU – Miniaturi în alb şi negru, ediția a II-a, 2010, Bucureşti, Edit. Gambit, colecția arhiŞAH #10.2

Virgil NESTORESCU – Termenii de șah și aventurile lor, 2012, Bucureşti, colecția arhiŞAH #19

Virgil NESTORESCU, Valeriu PETROVICI, Marian STERE – Miniaturi șahiste românești. Antologie, 2014, Bucureşti, colecția arhiŞAH #22-e

 

 

Doctor în ştiinţe filologice, a fost o personalitate apreciată și pe plan profesional, autor al multor articole și volume de specialitate, din care menționăm:

Virgil NESTORESCU – Românii timoceni din Bulgaria. Grai, folclor, etnografie, 1996, Bucureşti, Edit. Fundaţiei Culturale Române

Virgil NESTORESCU – Cercetări etimologice, 1999, Bucureşti, Edit. Univers Enciclopedic, Institutul de lingvistică “Iorgu Iordan”

 

 

Despre activitatea lui șahistă am scris și vom mai scrie pe site-ul nostru, unde are deja prezentat un Album (click pentru accesare directă).

Acum vreau doar să mai spun că am pierdut cu toții un membru marcant din “garda veche” a șahului românesc, foarte apreciat în străinătate unde ne-a reprezentat cu cinste, iar eu personal am pierdut un colaborator activ, hâtru și plin de inițiativă, împreună cu care am publicat câteva volume interesante și utile. Și mai îndrăznesc să spun că am pierdut un prieten…

Odihnească-se în pace!

Gheorghiu Florin (Multumiri)

GM Florin Gheorghiu – Despre palmaresul său sportiv și ultimele apariții editoriale

Cariera sportivă a celui mai titrat șahist român, marele maestru Florin Gheorghiu capătă dimensiuni noi, prin prisma volumelor recent apărute la editura Cartea Românească, într-o colecție intitulată sugestiv Integrala de șah.

O “altfel” de recenzie, în fapt un cuvânt de suflet la adresa activității sportive și editoriale a lui Florin Gheorghiu, sub semnătura lui Cristian Florin Dănănău, colaborator al marelui maestru la volumele din Integrală, vă este prezentată în pagina 7 din secțiunea „Albume” –> „Florin Gheorghiu” a site-ului nostru sau direct la link-ul Când Caissa ne zâmbește…

Odată cu lectura acestor volume, cititorii vor descoperi și statistici detaliate despre rezultatele sportive ale marelui maestru Florin Gheorghiu, deoarece de acum avem palmaresul său aproape complet, lucrat cu migală de același Cristian Florin Dănănău.

Repetăm rugămintea, în interesul general al șahului românesc, de a ne sesiza orice adăugiri / corecturi cu care ați putea contribui la definitivarea palmaresului.

În continuare vă redăm prezentarea bilingvă a „bătăliei” duse pentru realizarea palmaresului, sub semnătura autorului, Cristian Florin Dănănău:

 

De la bun început trebuie să spun desluşit că nu mi-aş fi putut imagina vreodată că voi ajunge la un astfel de rezultat!

Palmaresul de faţă este, la origine, rodul unei întâmplări oarecare. Având în bibliotecă cartea “Partide alese” a marelui maestru Florin Gheorghiu şi tot răsfoind-o din când în când – fără a învăţa mare lucru, ca dovadă Elo-ul meu actual! – am observat într-o bună zi că din “Palmaresul” ataşat lipsesc câteva concursuri… “Cum e posibil” – mi-am zis contrariat – “ca o editură renumită în acea epocă, Sport-Turism, să comită o astfel de eroare?” Însă editura a dispărut demult, încât problema nu mai putea fi clarificată…

Am cercetat mai îndeaproape întreaga chestiune şi am ajuns la concluzia incredibilă, dar adevărată că, de fapt, erau omise zeci de concursuri, nu doar câteva!! Descoperirea am facut-o relativ uşor, deoarece prezenţa în bibliotecă a colecţiei complete a Revistei Române de Şah mi-a uşurat enorm sarcina de documentare… “Inadmisibil” – mi-am zis în sinea mea – “această enormitate trebuie neapărat corectată, dar cum?”

O coincidenţă foarte fericită a făcut ca în urmă cu câţiva ani să am deosebita şi emoţionanta onoare de a-l sprijini din punct de vedere tehnic pe marele maestru la scrierea noilor sale volume intitulate “Integrala de şah”. M-am gândit atunci în mod natural să îi propun să includă în noile cărţi palmaresul domniei sale de după 1970. Spre bucuria mea – şi, zic eu, exacta informare a viitorilor cititori ai cărţilor (care, între timp, au şi apărut în librării) – dumnealui a acceptat! Am pornit, entuziast – să “scormonesc” universul înconjurător, pentru a descoperi concursurile în cauză. Spun bine “universul înconjurător”, deoarece mi-am dat seama destul de repede că informatiile din Revista Română de Şah nu era 100% exhaustive, aşa cum, naiv, crezusem la început! În plus, unele dintre acestea erau eronate, iar după 1992 această sursă crucială de informare dispăruse din peisajul publicistic autohton!

Nu m-am lăsat păgubaş şi am petrecut zeci de ore pe internet, în căutarea unor site-uri “prietenoase”, l-am întrebat – de multe ori cu riscul de a fi sâcâitor – pe însuşi marele maestru unde şi când a jucat, am descoperit informaţii noi în alte periodice româneşti, de exemplu Buletinul intern al F.R. Şah, revista timişoreană Timşah, apreciata Arhişah (prima revistă românească în notaţie figurativă), am ajuns chiar să cumpăr unele reviste străine, ba chiar i-am întrebat pe unii oameni din lumea şahului – şi mulţumesc aici în special domnilor Gheorghe Candea şi Gabriel Georgescu – totul cu scopul unic de a “dezgropa” concursurile unde a jucat Florin Gheorghiu timp de peste cinci decenii. De mare folos mi-au fost, printre altele, două circumstanţe favorabile: existenţa unor site-uri pe care am putut găsi în formă digitală o multitudine de ziare străine (în special englezeşti, americane şi elveţiene) ce deţineau şi rubrică de şah, precum şi faptul că după 1992 fostul campion mondial de juniori a jucat exclusiv în ţara cantoanelor. Vă daţi seama ce ar fi însemnat să caut în presa din mai multe ţări, dacă această carieră nu s-ar fi “localizat” doar la poalele Alpilor ?…

Trebuie să mărturisesc acum ceva cu totul special. Tatăl marelui maestru, domnul Emilian Gheorghiu, a strâns, cu migala pe care numai iubirea unui părinte o poate genera, mii de “tăieturi” din presă despre fiul său, materializate în nişte albume uriaşe, în care aceste “tăieturi” au fost păstrate până astăzi. Aceste albume au fost o adevărată “mină de aur”, fără de care nu aş fi pornit în întreprinderea mea… Se cuvine aşadar, dragi cititori, ca noi toţi, cei care avem sub ochi palmaresul marelui campion român, să îndreptăm un gând pios şi către tatăl domniei sale, fără a cărui muncă nu ar fi fost posibil ceea ce avem acum…

Vă daţi seama, dragi prieteni, că am ajuns să trăiesc astfel o adevărată odisee… Rezultatul este că – fără a fi sigur cu desăvârşire – am ajuns în Itaca, adică am compilat ceea ce aveţi sub ochii dvs. – o listă incredibil de numeroasă şi detaliată care dă o marturie fidelă a amplorii, importanţei şi faimei unei cariere unice în şahul românesc!… Spun că nu sunt sigur pentru că se pare că este foarte probabil să existe întreceri netrecute în palmares, de aceea îi rog pe cei care ştiu mai multe să mi le transmită prin intermediul acestui site. Totodată, sper că – tot cu ajutorul dvs. – voi reuşi să completez, fie şi parţial, informaţiile pentru unele concursuri (marcate cu asterisc).

Câteva remarci în legătură cu acest palmares:

– faţă de forma publicată în Integrală, au fost corectate unele erori şi au fost eliminate unele omisiuni;

– am adăugat o coloană care indică perioada de desfăşurare a concursurilor. Nu am putut face aceasta în toate cazurile, dar am dat astfel cititorului o imagine mai clară a faptului că marele nostru maestru a jucat şah practic toată viaţa, fără nicio întrerupere;

– nu am inclus în palmares simultanele jucate, din mai multe motive: acestea nu constituie concursuri oficiale; în mod sigur, cea mai mare parte, din lipsa surselor ar fi fost omise; regăsirea, fie şi incompletă, a simultanelor ar fi necesitat un efort de documentare pentru care nu am avut nici timpul, nici dispoziţia necesare;

– am socotit de cuviinţă să evidenţiez separat concursurile jucate în echipa naţională de şah a României, la ale cărei performanţe marele maestru a avut o contribuţie fundamentală.

Lectură plăcută tuturor!

From the very beginning I have to say clearly that I could never have imagined that I would reach such a result!

The present career record is originally the result of a certain occurrence. Having the book Partide alese by the grandmaster Florin Gheorghiu and browsing it from time to time – without learning much, the proof is the actual level of my rating! – I noticed one day that there are a few missing contests from the „Palmares” attached… „How is it possible” – I said to myself -” that a famous publishing house in those times, Sport-Turism, made such error?” But the publishing house disappeared long time ago, therefore the issue could not be clarified anymore…

I have researched the whole matter more closely and reached the incredible, but true conclusion, that dozens of competitions were missing, not just a few!! The discovery was relatively easy because I have in my library the complete collection of the Revista Română de Şah, and this helped me in the enormous task of documenting… „Inadmissible” – I said to myself – „this lacuna must necessarily be corrected – but how?”

Afterwards, occurred a very happy coincidence: a few years ago I had the distinct and touching honour of technically supporting the grandmaster in the difficult task of writing his new books Integrala de şah. I naturally made him a proposition, that is to include in his new books the record of his career after 1970. To my joy – and, I dare to say, to the undoubted benefit of the future readers (in the meantime, these books have appeared in bookstores) – he accepted! I started enthusiastically to „rummage” the surrounding universe to discover the contests in question. I think „the surrounding universe” is an appropiate word, since I realized quite quickly that information in the Revista Română de Şah was not 100% accurate, as I naïvely thought at the beginning! In addition, some pieces of information were flawed, and, moreover, after 1992 this quintessential magazine had disappeared from the domestic media landscape!

I did not let the desperation to overwhelm me and spent tens of hours on the Internet looking for „friendly” sites, I asked – often at risk of becoming a nasty person – the grandmaster himself where and when he played. I have recently found new information in other Romanian periodicals, for example in Buletinul intern al F.R. Şah, Timşah magazine from Timişoara, the much-appreciated Arhişah (the first Romanian journal in figurine notation), I even got to buy some foreign magazines, or even asked some people from the Romanian chess world – and here I am especially grateful to Mr. Gheorghe Candea and Gabriel Georgescu – all this for the unique purpose of „unleashing” the competitions where Florin Gheorghiu played for over five decades.

I was very lucky, among other things, due to two very favourable circumstances: the existence of some websites in which I could find, in digital form, a multitude of foreign newspapers (especially English, American and Swiss ones) that also had a chess column, and the fact that after 1992 the former junior world champion played exclusively in Switzerland. Do you realize what it would mean to look for in the press from several countries if this career would not have been „located” just at the feet of the Alps?…

I must now confess something very special. The father of the grandmaster, Mr. Emilian Gheorghiu, gathered with infinite scrupulousness that only the love of a parent can generate, thousands of „clippings” about his son’s achievements, from international and Romanian press, and the result materialized in some huge albums, where these „clippings” were preserved until today. These albums were a real „golden mine” without which I would not have started my “business”… It is appropiate, therefore, dear readers, that we all, who have under our eyes the career’s record of the great Romanian champion, have a pious thought to the grandmaster’s father, whose essential work made possible what we now have…

You realize, dear friends, that I have lived an intricate, but real odyssey… The result is that – without being completely sure – I have come to Ithaca, that is, I compiled what you have under your eyes – an incredibly large list which gives a true testimony to the extent, importance and fame of a unique career in the Romanian chess!… I say that I am not sure because it seems that there are contests not mentioned in the present record, that is why I ask those who know more to transmit them to me, via this site. At the same time, I hope – with your precious support – I will be able to fill the remaining gaps, even partially, that still exist for some competitions (marked with an asterisk).

Some final remarks about this record:

– compared to the form already published in the Integrala de şah, some inaccuracies were removed and some omissions were filled;

– I added a column indicating the duration of the contests. I could not do this in all cases, but in this way I gave the reader a clearer picture of the fact that our grandmaster played chess practically all his life, with no interruption;

– the record does not contain the chess simuls, for several reasons: these are not official competitions; additionally, there is a lack of bibliography for such contests; their recovery, even incomplete, would require a documentary effort for which I had neither the time nor the mood;

– I highlighted separately the competitions played in the national chess team of Romania, whose performances could not have been achieved without the fundamental contribution of our grandmaster.

So, enjoy the reading!

 

Palmaresul lui Florin Gheorghiu poate fi analizat în cadrul secțiunii „Albume” –> „Florin Gheorghiu”, în paginile 5-6, sau accesând direct link-urile:

Palmaresul marelui maestru Florin Gheorghiu în turnee

Palmaresul marelui maestru Florin Gheorghiu în echipa națională a României

Țepeneag și Alehin !!

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) și Muzeul Național al Literaturii Române (M.N.L.R.), în calitate de realizator, respectiv gazdă (Calea Griviței nr. 64-66, București), prezintă în perioada 21.v – 10.vi.2018 un interesant proiect expozițional, intitulat Manuscrisele scriitorilor în arhivele Securității.

Cu această ocazie, în data de 22 mai a.c., a avut loc o conferință cu tema Texte arestate – opere confiscate de Securitate, la care au luat parte, printre alții, Monica Pillat-Săulescu (fiica lui Dinu Pillat), Virgil Tănase, Dumitru Țepeneag, George Ardeleanu.

Am avut plăcerea și onoarea să-l cunosc astfel pe Dumitru Țepeneag, renumit publicist, personalitate marcantă a exilului românesc la Paris și, poate nu știați, bun șahist!! Și autor al unui volum de teorie, mai puțin cunoscut la noi, Apărarea Alehin!

Câteva aspecte dintr-o viață trăită intens, ca un adevărat roman, sunt detaliate în secțiunea Biobibliografie sau direct la link-ul:  Dumitru ȚEPENEAG.

Şahul în filme

Şahul, sportul nostru preferat, a fost şi este o sursă de inspiraţie şi pentru lumea filmului. Având şahul mai mult sau mai puţin în prim plan, numărul acestor producţii este mai mare decât credeam. Şi atunci am hotărât să pregătesc o secţiune distinctă pe această temă. Lansarea în curând!

Recent v-am informat despre filmul Zugzwang, cu Dan Tratatovici în rol principal.

Acum, câteva cuvinte despre Bored.

Uriaşul actor care a fost Ilarion Ciobanu (1931 – 2008) şi-a încheiat cariera de actor printr-un scurt-metraj despre şah, în regia fiului său Ioachim Ciobanu. Ilarion este Dumnezeu care joacă o partidă împotriva diavolului, cu fapte bune împotriva celor rele, cu “catastrofe şi cataclisme”, iar când Dumnezeu se plictiseşte, piesele continuă singure partida, continuă singure lupta, continuă singure viaţa… [Bibliografie: Călin Căliman, Ilarion Ciobanu, 2010, pp. 90.]

Deci, Boredhttps://www.youtube.com/watch?v=Rs3LKygUZV8

Şi un link către un filmuleţ cu simpaticul urs Bernard, despre care chiar nu ştiam că joacă şah!! – https://www.youtube.com/watch?v=yX-ZybgafnM

Cristina FOIŞOR – In memoriam

Ne-a părăsit, după o luptă cu o boală grea, dusă cu demnitate şi discreţie, Cristina-Adela Foişor.

Una dintre cele mai renumite şahiste care au reprezentat vreodată România, multiplă campioană naţională, componentă de bază a echipei olimpice de-a lungul a aproape 3 decenii (!), cu un palmares care cuprinde multe alte distincţii, Cristina a fost şi un bun pedagog, şi o soţie bună alături de Ovidiu Foişor, la rândul lui campion naţional şi o mamă de excepţie pentru cele 2 fiice, WGM Sabina-Francesca Foişor şi WIM Mihaela-Veronica Foişor, şahiste cu nume şi renume! Ce familie!!

Şi ce pierdere pentru familie! Ce pierdere pentru întreaga comunitate şahistă, nu numai din România! Căci la nici 50 de ani împliniţi, Cristina ar mai fi avut multe de spus…

În semn de omagiu pentru marea maestră dispărută prematur dintre noi, vom actualiza cariera sa şahistă prezentată în rubrica noastră Biobibliografie – Foişor, Cristina-Adela.

Cum din spusele de suflet ale lui Szabo Gergely pe pagina de facebook a F.R. Şah am aflat că marea noastră maestră a fost pasionată de poezie, reluăm şi noi una din ultimele ei creaţii, mult reprodusă acum în media electronică.

Gri

Culoarea mea a fost aleasă-n faşă
şi am primit ca dar modestul gri,
nu ştiu de-a fost aleasă de-a mea naşă
sau chiar Domnul vru al meu păcat aşa-l acoperi.

De ce încă exist? e încă o himeră
ce mă învăluie la ceas de întrebări
mă simt ca o girafă-n seră
ce ascunziş printre garoafe nu-şi găsi.

Aş vrea să licitez un verde proaspăt,
sau chiar un galben pal aş accepta,
însă-i târziu, căci Timpu-i expirat
şi Doamna-n negru nu vrea a aştepta.

Adio dar, voi toţi cu mic cu mare
ce poate m-aţi iubit sau poate nu
aş încerca la ăst final o întrebare:
al meu gri îl veţi uita curând, sau poate nu?

Cristina Foişor, sâmbătă 23 aprilie 2016

Încheiem în aceeaşi notă, care i-ar fi plăcut, poate, Cristinei, cu catrenul şahist al lui Omar Khayyam:

Cum spune adevãrul, nu pilda sau ghiocul,
noi suntem nişte piese şi cerul face jocul;
pe eşichierul vieţii jucãm şi ne-om întoarce-n
cutia nefiinţei, pe rând cum ni-e sorocul.

Odihneşte-te în pace, Cristina!

Memorial Sergiu THAN – Concursul s-a încheiat / The contest is over

Toate materialele, inclusiv referatul preliminar al judelui Zoran Gavrilovski, se găsesc la adresa:

Memorial Sergiu THAN

Click the above address for all the materials, including the preliminary report of the arbiter Zoran Gavrilovski.