Featured image (1)

1860-1869

1861. Elena Cuza, soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cunoştea jocul de şah, coroborând afirmaţiile preluate din monografia Luciei Borş dedicate “primei doamne” [Lucia Borş, Doamna Elena Cuza, Edit. “Naţionala-Ciornei” S.A.R., nedatat, p. 72, 79, 98, 100. V. şi R.R.Şah #2/1979, cop. IV – “Elena Cuza – cea dintâi jucătoare de şah din Principatele Unite”], care se referea la anii 1860-1862, când Doamna Elena se afla la Paris:„[…] un roiu de prieteni năvăli pe uşa sufrageriei, având în capul lui pe Pisoschi şi pe Manolache Epureanu.”

“Când sosiră Mihail Kogălniceanu, Costache Manolache Epureanu, Vasile Sturza, Vasile Alecsandri, Lascăr Rosetti, Ştefan Catargi, Nicolae Docan şi Costache Rolla […]. A doua zi actul cel mare al Unirei se încheie prin răspunsul ce-l dete Alexandru Cuza […]”.

“În iarna acelui an [1860 – n.n.] ningea mult la Paris […] Această iarnă […] aminti Elenei Cuza […] să-şi caute prin Paris vechile cunoştinţe din ţară: fraţii Alecsandri […]”.

“Dar şi şahul, trictracul, dominoul, adunau împrejurul samovarului la modă pe toţi Românii aflaţi la Paris, cînd venea din când în când pe la cei mai buni prieteni şi Principesa Cuza”.

 

1861. În nr. 21 / 26.v.1861 al publicaţiei Sonntagsblätter, aflată sub redacţia cunoscutului Max Lange, este publicată o partidă între Edmund Weixlgärtner şi H. Joanesko, mai mult ca sigur un Ionescu de-al nostru! Prof. Ioan Fleisz din Oradea indică drept loc al desfăşurării Aradul în R.R.Şah #1/1988, cop. 4.

 

1863. Apare la Bucureşti, la Imprimeria Statului prima ediţie în volum a operei lui Nicolae Filimon Ciocoii vechi şi noi sau Ce se naşte din pisică şoarici mănîncă.

 

1863-1864. În amintirile sale despre societatea «Junimea» [Iacob Negruzzi, Amintiri din “Junimea”, Edit. “Cartea Românească”, Bucureşti, 1930, p. 12-13. V. şi R.R.Şah #11/1979, cop. IV – “Amintiri… şahiste de la Junimea”], Iacob Negruzzi ne dezvăluie o faţă mai puţin cunoscută a lui Titu Maiorescu, care… “[…] pe la sfârşitul anului 1863 sau pe la începutul anului 1864 […] întorcându-mi vizita, se întinse cu mine în lungi convorbiri, apoi ne puserăm să jucăm şah […]”.

Şi Eminescu juca şah! “Împrejurarea de a coborî zilnic pe o scară ca de coteţ şi cu un picior şovăielnic, făcu ca, într-o bună zi – după versiunea cea mai vrednică de crezare, pe vreme de iarnă – Eminescu să alunece pe gheţuş şi să-şi fractureze piciorul. L-au dus la Spitalul Sf. Spiridon, unde a stat câteva săptămâni, vizitat des de prieteni, de Pompiliu, Burlă, şi Humpel îndeosebi, şi jucând şah. Este posibil ca această întâmplare să fi fost în noiembrie 1884 […]”. [George Călinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu, Edit. Minerva, B.p.T., Bucureşti, 1983, p. 343, din capitolul „Agonia morală şi moartea (1883.1889)”. Din pasajul citat se face o referire la lucrarea: Eminescu comemorativ. Album artistic-literar, întocmit de Octav Minar, Iaşi, 1909 – B.A.R., cota II 17.719]

 

1868.x. În Jurnal pentru toţi, 20/2.x.1868, Anul I, apare primul regulament cunoscut la noi despre jocul de şah.

Documentul, uitat de timp, este readus la cunoştinţa publicului de David Berşadschi în R.R.Şah #5/1976 şi poate fi citit integral în continuare.

 

1868.x.15. În revista franceză „La Stratégie”, apare prima problemă de şah cunoscută, aparţinând unui autor român, în persoana lui Mihail C.A. Şuţu. [W. Pauly – M. Augutstein, 30.vii.1930. «[…] Vă rog a trimite “Revista” şi Dlui G. Fühlendorf, Altona. La întrebarea Dv. vă arăt că prima problemă a unui compozitor român pe care o cunosc este o problemă în 3 mutări publicată sub numele “M. le prince Michel Soutzo de Roumanie” în “La Strategie” din 15 Oct. 1868. Voi comunica D-lui Ianovcic acea problemă.»]

1.Tc4! ameninţând 2.Ce3# de tip arab.

1…R:c4 2.Nc6! (o mutare liniştită, dar foarte tare, ce anunţă 3.Cd2/Ce6#; 3.Ce3+ Rd4!) Td8/Td6 3.Ce5/Cd2#, ambele maturi oglindă; 1…Cg2 2.Nc6+! R:c4/Re6 3.Cd2/Tc:e4#; 1…e3 2.Tfd4# (2.C:e3+? T:e3);

1…Cf5 2.T:f5+ R:c4 3.Cd2# (3.Ce3+? Rd4!) şi 2…Te5 3.Ce3# (3.Cd2+? Rd5!) antidual reflex!

O poziţie aerisită elegantă, fără damă albă, cu figuri albe şi diferite simple elemente tactico-poziţionale estetice, inclusiv cheia. [Detalii suplimentare în Suplimentul Buletinului Problemistic #14/2007, autori Valeriu Petrovici, Dinu-Ioan Nicula, Marian Stere, de unde este preluată şi soluţia comentată aici]

 

Distribuiți acest articol: